OPRIȚI-O ȘI REDAȚI FERICIREA UNUI COPIL!

ADUCEȚI URGENT FETIȚA RĂPITĂ ÎN FAMILIA EI!

Uniunea Națională a Patronatului Român (UNPR) susține poziția Asociației Întreprinzătorilor Maramureș (AIM), membră UNPR, referitoare la abuzul instituțiilor publice asupra fetiței de 8 ani care a fost îndepărtată brutal de autorități din familia care o îngrijește:

“Astăzi, 21 iunie 2019 (în luna zilei copilului), am asistat, aproape în direct, la răpirea de către statul român, instigat de cetățeni străini, a unei fetițe de 8 ani. Care, răpită fiind cu violență, la ora 20:00, este, în continuare, în starea de lipsire de libertate în mod ilegal la instigatorii la răpire (așa-zisa familie adoptivă, dacă adopția prin răpire, cu forța deci, poate fi numită adopție).

Justiție, guvern, partide, mass media, toți conducătorii țării și formatorii de opinie care și-au exprimat poziția, s-au arătat revoltați și au cerut vinovați și (chiar început) anchete, uitând un singur mic și nesemnificativ (pentru ei) aspect/lucru (că ființă nu credem că este considerată): pe Sorina, fetița răpită. Au uitat toți de fetiță. Unul nu a întrebat până acum:

1. Este fetița fericită acum, adică este ea în sânul familiei iubite (de la care a fost răpită), ca să ne putem ocupa în liniște de anchete și vinovați? (După ce statul român, prin reprezentanții lui, și-a bătut joc de libertatea și fericirea ei.)

2. Dacă răspunsul la întrebarea 1. este negativ, atunci unde e fetița?

3. După aflarea răspunsului la întrebarea 2. (care ar trebui să vină aproape instantaneu), urmează: cum ajunge fetița să fie iar fericită în cel mai scurt timp (adică să fie din nou împreună cu familia iubită de ea, într-un termen care este rezonabil, neapărat într-un interval de maxim 24 de ore)?

4. Când putem vedea o nouă filmare cu fetița fericită (adică repusă în situația familială inițială)?

Sigur că hotărârea judecătorească emisă privind adoptarea fetiței de către instigatorii la răpirea ei (familia așa-zis adoptivă) nu este încă desființată și, aparent, trebuie respectată. Dar punerea acestei hotărâri judecătorești în aplicare, făcându-se, așa cum am văzut toți, nelegal, în totalul dispreț al libertății și demnității umane și al interesului umanității chiar — care pune copilul în mijlocul ființelor de care cu toții trebuie să avem cea mai mare grijă — parchetul, prin intermediul organelor de cercetare penală (poliția) este în total drept să oprească nelegalitatea și să repună ființa umană, care este micuța Sorina, în situația ei normală de fericire familială anterioară (deși trauma nu se va șterge).

Atât de simplu este totul!

Și, totuși, România (conducerea ei, de fapt) nu își pune aceste întrebări. Despre acțiune pentru a putea răspunde la întrebarea 4. cu “astăzi sau mâine, târziu”, ce să mai vorbim!?!

Aaa! Dacă cineva se teme de consecințe juridice, atunci să plece din orice funcție publică (remunerată pe bani publici pe care o deține) și, evident, chiar dacă nu remunerat din bani publici, să nu mai apară în mass media.

Pentru că și dacă ar exista o încălcare a legii pentru a-i aduce fericirea fetiței răpite (și repetăm, chiar acum când postăm acest material, lipsită de libertate în mod ilegal, în continuare), legea nu primează în fața fericirii inocente, dezinteresate și neperturbatoare social; și bineînțeles că ar fi o lege strâmbă, care s-ar reclama cu celeritate îndreptată.

Doar că persoanele publice la care am făcut referire anterior nu sunt numai fără suflet (discutând despre pedepsirea vinovaților, ca și când Sorina ar fi moartă, nu răpită), ci și profundamente incompetente.

Față de orice act material săvârșit cu încălcarea legii care produce consecințe, există îndreptățire să se producă acțiuni reparatorii care să înlăture consecințele (în cazul nostru negative). Juriștii știu ce spunem și găsesc la minut o serie de argumente de la nivel principial, până la cel normativ și chiar jurisprudențial.

Din punct de vedere al strategiei autorităților de coerciție, control și supraveghere a respectării legii și climatului de stat de drept — da, da, uite unde ar mai trebui să fie statul drept! — (parchet, poliție, poliție de frontieră, dacă e cazul, servicii de informații, dacă este necesar sprijinul lor), aceasta ar trebui să fie una simplă:

1. Deschidere fulger (în maxim 6 ore de la sesizarea publică, sau măcar de la această postare AIM) anchetă pentru săvârșirea cel puțin a unei infracțiuni, printre care pot fi:

            – Răpire (lipsire de libertate în mod ilegal, 205cp — care, by the way, are agravantă în cazul răpirii de minori).

            – Constituire a unui grup infracțional organizat – 367cp (judecător care a dat sentința total netemeinică și, foarte probabil, nelegală, procuror care a pus-o în aplicare cu încălcarea legii care interzice forțarea minorului, lipsa prezenței unui psiholog la momentul despărțirii de o familie pentru a trece în alta etc., polițiști — care au acționat deși nu trebuia și, în plus, cu depășirea mandatului, membrii familiei instigatoare și posibil corupătoare — doar există cel puțin 2 declarații publice deja, ale membrilor familiei pe care o iubește fetița), chit că este posibil să se dovedească neîntemeiată acestă acuzație, cel puțin în partea ce-i privește pe procuror și polițiști care nu par să fi acționat într-o aceeași rezoluție infracțională cu restul suspecților.

2. Obținerea de acte, ordine și mandate procedural-procesuale emise de cei în drept (mandat pentru ridicarea minorului în vederea predării familei în care dorește să fie și de care nu s-a dezis niciun moment, mandat de percheziție, dacă e cazul, mandat de interceptare convorbiri telefonice, dacă se impune etc.).

3. Acțiunea de recuperare a fetiței și redare a fericirii ei (aducere la familia pe care o iubește).

4. Eventuale procese, judecăți, despăgubiri, atenționări ale uneia sau alteia dintre ambasade, demisii și pușcării ulterioare, sau chiar un eventual câștig de cauză (cu condiția obținerii consimțământului și atașamentului fetiței) al familiei instigatoare la răpire, care chiar nu reprezintă o prioritate acum.

(Acum, spre finalul redactării acestui material, înspre ora 21:30, am aflat că procurorul răpitor a emis elucubrația cum că a atins/împins/tras/luat fetița pentru a o proteja pentru că se tăvălea, se târa, se lovea, striga, plângea. Păi tocmai din cauza prezenței acestui procuror avea acele manifestări copilul! Și Menghele introducea stimuli în om pentru a încerca să îi înlăture după aceea. Frumoasă justificare! Altă justificare publică a acestui procuror (care ar fi trebuit pus la punct imediat și trimis în arest de către șefii lui, nu să i se permită să iasă public) este că dragostea copilului față de familia din care a fost răpit și ostilitatea față de familia instigatoare la răpire e urmare a persuasiunii familiei în care s-a aflat până acum; poate fi foarte corect, dar efectele acestei persuasiuni se înlătură, legal și uman, numai printr-o contrapersuasiune obligatoriu tot non-violentă. Iar ministrul muncii pune capac la toate și vorbește de monitorizare post-adopție, adică post-răpire fraților!!!)

Concluzie: Oameni buni, români, cum de, după peste 16 ore de la sesizarea omniprezentă public referitor la răpirea evidentă pentru orice om de bun simț, fetița Sorina nu e încă înapoi la familia pe care o iubește și pe care a refuzat, în cel mai explicit, categoric și legal (adică cu legea de partea ei!!!), să o părăsească?!?!

Dacă o fetiță româncă de 8 ani e răpită și rămâne răpită după o astfel de mediatizare, ce se întâmplă în situații similare nemediatizate?!

Încheiere pentru toți cei care sunt plătiți din bani publici în țara asta (unii cu competențe de a lua măsuri și toți cu competența de a face presiune pozitivă asupra primei categorii).”

LUAȚI URGENT MĂSURI PENTRU CA CEL TÂRZIU MÂINE, 22 IUNIE 2018,

FETIȚA SĂ FIE FERICITĂ, ÎN FAMILIA PE CARE O IUBEȘTE.

Biroul de presă
Uniunea Națională a Patronatului Român