Un prim exemplu de buna practica „IMPREUNA BUSINESS” in UNPR. Clujul si Bacaul in aceeasi ”barca”
02/07/2016Producatorul cadourilor premium corporate, UNIKA s-a mutat in casa noua
04/07/2016
Asociaţia Noul Spital al Braşovului a făcut primul pas. La Guvern
De la momentul în care am făcut publice argumentele că Brașovul, cu întreaga lui populație, este mai mult decât îndreptățit să ceară Guvernului României să i se construiască, cu prioritate, pentru prima dată în istoria lui multicentenară, un spital de urgență conform cu realitățile, cu nevoile și cu cerințele comunității (într-un cuvânt, un spital „ca lumea”), nu au trecut decât 6 luni.
În timpul scurt care a trecut de atunci puterea ideii în sine a dat rapid roade, generând apariția Asociației Noul Spital al Brașovului prin implicarea a 65 de membri fondatori, consolidarea acesteia până la atingerea a peste 460 de membri, asocierea în spațiul virtual a peste 4500 de aderenți, și, cel mai important, recunoașterea publică a oportunității demersului, atât de către reprezentanții politici ai comunității, cât și de cei administrativi și guvernamentali (primarul și prefectul Brașovului). De cateva zile, si UNPR a devenit membru a lAsociației Noul Spital al Brașovului.
Deși modul de evoluție al acestui proiect eminamente civic pare remarcabil în contextul inerției care caracterizează societatea românească actuală, eu, unul, am considerat tot timpul că nu am reușit nimic mai mult decât să-i obligăm pe cei responsabili să-și exprime interesul doar formal, fără vreo finalitate asumată. Așa că, fiindu-mi teamă că totul se va opri în această etapă, a declarațiilor publice (chiar dacă unele și instituționale), am hotărât împreună cu membrii conducerii Asociației să luăm drumul Bucureștiului. Și să ajungem, nu „la bulivar”, ci la minister. La Ministerul Sănătății, adică! Acolo unde domnul prefect Ciprian Băncilă a înaintat memoriul nostru de peste 60 de pagini cu argumente.
Și bine am făcut! De ce? Păi, de aia, că, ce să vezi? La minister, ditamai ministrul secretar de stat nu știa nimic (dar, nimic-nimicuț!) de Asociație, de memoriu, de discuția din spațiul public brașovean cu privire la un nou spital de urgență! Că despre argumentele privind spitalul regional la Brașov, nici nu mai vorbim! Acum, fie vorba între noi, ori făceau pe neștiutorii, ori serviciul lor de presă nu există decât pe hârtie! Buuun! Și atunci, vă veți întreba, ce naiba am mai căutat pe acolo, ce naiba credem că am rezolvat? Păi, am rezolvat! Ce?
Am făcut, oficial, în raport cu Guvernul României, PRIMUL PAS!
Cum? Simplu, de Ziua Mondială a Sănătății ne-am dus la Ministerul și am depus la Ministerul Sănătății în numele Asociației o cerere (Nr. 23293/7.04.2016) bazată pe Legea 544 (aia cu accesul la informațiile publice!), prin care am solicitat să ni se pună la dispoziție în termen legal criteriile pe baza cărora se înființează noile spitale regionale în România. Nu avem de așteptat decât în total 30 de zile. Dacă există (criteriile), bine! Să vedem și noi, brașovenii, pe de o parte, unde stăm în mod absolut și relativ, în comparație cu alții, iar pe de altă parte, dacă și ce mai avem de făcut în acest sens. Dacă nu există (criteriile), atunci să vezi balamuc!
Spun asta și pentru că un bun prieten, medic renumit în Baia Mare, mă ironiza colegial în spațiul virtual, acum câteva zile, spunându-mi că pentru a avea succes în demersul privind un nou spital, și încă regional, pe deasupra, nu am conta decât dacă am constitui în zonă Republica Brașov. Și asta pentru că, zicea el, de la București nimeni nu mișcă nimic pentru satisfacerea doleanțelor din teritoriu nesusținute de lobby politic, decât în regim de forță și de teamă. Acum, ce să zic, evident că, parțial, nu are dreptate, pentru că ei, băimărenii nu au avut nevoie să înființeze Țara Oașului pentru un spital corect dimensionat, în contextul în care au beneficiat încă din perioada anilor ‘60 de un mega-spital pe proiect vest-european adus de guvern „la cheie”.
Unii au mai argumentat că spitalul lor a fost finanțat din banii lor, ai minerilor, de parcă nu erau tot bani care trebuiau să meargă la bugetul de stat. Dar ce, pe banii municitorilor brașoveni din acea perioadă nu se putea? Sau de banii aceia era mai multă nevoie pentru finanțarea zonelor defavorizate sau rămase în urmă, decât de ai oșenilor?
Așa că, nu ne rămâne, nouă, brașovenilor, decât să constatăm situația de fapt și să cerem din nou Guvernului României ca, în contul contribuției la bugetul țării în cei peste 70 de ani de republică populară a industriei și a turismului brașovean, se poate finanța, măcar o dată la trei sferturi de secol, un Nou spital de urgență la Brașov. Altminteri, poate le vine câtorva ideea că mai e loc în istoria țării și de o altă republică în afara celei de la Ploiești!
sursa; dr. Dan Grigorescu,
Preşedinte ANSB