
UNPR în ofensivă diplomatică cu ambasada Germaniei
11/02/2015O problema foarte interesanta care poate fi dezbatuta în raport cu miscarea patronala este pozitia ei în oglinda cu clasa politica din România de dupa 1989. Aici putem gasi cheia acestei slabiciuni care se manifesta în raport cu patronatele: clasa politica, sau tot ceea ce a însemnat ea dupa 1989, nu a dorit sa existe patronate puternice, recunoscute, care sa reprezinte o forta în mediul socio-economic din România. Dorind sa detina toate pârghiile, clasa politica s-a insinuat în tot acest spectru economic, acumulând bogatii importante si manevrând practic, în mod nemijlocit, toate deciziile economice ale României.
Este normal ca parlamentarii sa reprezinte si sa apere în Legislativ interesele categoriilor profesionale din care fac parte. În felul acesta, nu doar ei, ci si altii au de câstigat. Este bine ca în Parlament sunt atâtia oameni care simt pe viu pulsul economiei, fiindca ei ar putea îndrepta erorile Executivului. Numai ca parlamentarul român nu are întotdeauna viziuni generoase, ci se gândeste adesea doar la el însusi. Fiind foarte aproape de sursa, el vâneaza cu precadere oportunitati pe usa din dos. Statutul si informatiile primite cu prioritate îl ajuta sa actioneze rapid si eficient, perfectând contracte de pe telefonul mobil, chiar în aula Parlamentului.
De aceea a existat acest miraj extraordinar asupra puterii politice de dupa ’89 din partea unor oameni care nu au avut niciodata vocatie politica sau nu au avut niciodata o înclinatie pentru servirea interesului national, dar au reusit sa ajunga în mod conjunctural la conducerea României. Ei nu au dorit sa aiba drept parteneri de dialog pe cei care provin din spectrul real al economiei de piata sau care într-adevar stiu sa ia decizii economice corecte. Din teama ca oamenii de afaceri adevarati sa nu devina importanti sau reprezentativi si pozitia lor în raport cu economia româneasca sa nu se consolideze, puterea politica a încercat sa discrediteze permanent o astfel de clasa prin promovarea unor non valori. Astfel, se poate vedea ca România pâna la aceasta data, nu are patroni adevarati care sa o reprezinte în mediile de afaceri externe.
În aceste conditii, nu s-a putut forma si dezvolta corect institutia patronatului, nu s-au putut dezvolta adevaratii patroni ca personalitati, ca oameni care promoveaza într-adevar economia de piata. De ce ar mai fi fost nevoie de institutia patronala atunci când însisi ministri, prim ministri sunt importanti oameni de afaceri sau chiar politicieni de vaza din Parlament folosesc telefoanele si masinile institutiilor în scop personal pentru a dobândi averi fabuloase si pentru a dispune de bogatiile României dupa bunul plac? Aici se gaseste cheia acestor timpuri tulburi ale României si asa se explica prelungirea perioadei de tranzitie pâna când, vorba cuiva, ”se va fura tot”. Sigur ca e greu sa furi o tara pâna la capat si e greu sa crezi ca daca ai facut un astfel de lucru te vei putea bucura de el.
Am convingerea ca toti cei care au dobândit averi impresionante pe cai necinstite, vor trebui sa plateasca pretul sau sa le dea înapoi si pâna la urma sa revina celor care le merita.
Prin urmare, trebuie sa avem credinta ca mai devreme sau mai târziu, orice clasa politica va întelege mecanismele economiei de piata si ca salvarea ei va veni din mediul de afaceri si de la oamenii de afaceri care sunt capabili sa gaseasca solutiile economice viabile si care, pe termen lung, pot produce o dezvoltare durabila a României, aparând interesul national si pâna la urma interesele oamenilor care traiesc si muncesc în aceasta tara. Numai oamenii corecti, care îsi platesc taxele si impozitele, care au un bagaj consistent de cunostinte si expertiza necesara, pot dezvolta si reprezenta România.
Mai credem ca acei politicieni care se vor baza pe oamenii de afaceri cu performante si care vor recunoaste structurile patronale, vor obtine puterea în viitorul apropiat. Acesti oameni care sunt adevarati întreprinzatori, ce au ajuns la un anumit grad de bogatie astfel încât nu mai pot fi cumparati, cunosc si cele bune si cele rele din viata economica, pot duce la dezvoltarea socio-economica a României si pâna la urma la integrarea ei în Uniunea Europeana. Sigur ca lucrul acesta nu este simplu, atâta vreme cât clasa politica încearca sa se substituie oamenilor de afaceri cu scopul de a-i dezbina la un moment dat. Dar pâna la urma se vor impune regulile si legile care guverneaza economia de piata. Evident, amestecul politicului în economie se va face cu mai mare grija si bineînteles, numai acolo unde sunt decizii de interes national.
U.N.P.R. se situeaza, în acest moment, în opozitie cu o clasa politica de stânga la putere, care însa, în mod paradoxal, este cea mai bogata, cu baroni locali, cu oameni care spun ca stiu sa faca afaceri, dar care, de fapt, au acumulat averi impresionante pe care nu le pot demonstra, cu bani proveniti din visteria statului si din contractele pe care si le-au dedicat, prin legi special facute pentru ei.
Este o situatie pe care noi, ca organizatie si pâna la urma ca suflet al patronatului din România, nu putem sa o toleram. Ar însemna sa acceptam o societate mafiota, sa construim o tara care sa fie condusa de carteluri si unde crima organizata si terorismul s-ar afla peste tot. Nu aceasta este dorinta noastra, dimpotriva, idealurile noastre sunt pentru o Românie echitabila pentru toti, unde sansele fiecaruia se pot exprima liber si fara constrângeri, iar diferentele sa intervina numai din structura umana si cauze independente de vointa noastra.
Prin urmare, UNPR. se pronunta pentru eliminarea politicului din economie si din structurile patronale invadate de ministri, fosti ministri, parlamentari, fosti parlamentari, în orice caz, oameni strâns legati de partea politica, de mecanismele executivului, influentând în mod negativ si preferential deciziile economice din România.
Noi credem ca numai în acest fel organizatia patronala poate fi recunoscuta, cu oameni neimplicati direct în politica sau care raspund la comenzi politice. În aceste conditii, afirm ca UNPR este o pata de culoare alba pe harta neagra a României care ascunde nenumarate patronate, grupuri de interese nereprezentative care nu urmaresc dezvoltarea natiunii ori a economiei românesti.
Cred ca, în viitor, toate aceste lucruri pe care noi le-am afirmat de atâtea ori cu tarie, vor deveni realitate si România va accede la Uniunea Europeana cu o clasa politica echilibrata si oameni care vor sa se dedice politicului fara sa aiba imixtiuni în economie în mod direct si nemijlocit, iar patronii adevarati sa conduca la dezvoltarea unei economii de piata functionale în România.
Speranta noastra este ca România, care de multe ori a fost un miracol pentru foarte multi, va putea sa îsi gaseasca mai repede adevaratele cai si valori spre o cât mai buna reprezentare în viitorul Parlament al Europei si implicit noi, oamenii de afaceri, vom avea locul si rolul nostru bine stabilit.
Marian Petre Milut, presedinte UNPR